Parintele Arsenie Boca,un profet al neamului

"Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingradite de suferinte,si numai la atatea daruri ajungem,prin cata suferinta putem razbi cu bucurie.Numai atata bine putem face,cata suferinta putem ridica de pe el.Numai atata mangaiere putem aduce intre oameni,cata amaraciune putem bea in locul celor ce vrem sa-i mangaiem.E bine de stiut si faptul ca darurile lui Dumnezeu,dau o mare putere de a suferi ,cu seninatate,orice  protivnicie in calea darului,si,rabdand cu liniste,toate piedicile cad pe rand,printr-o nevazuta randuiala dumnezeiasca".
    (Parintele Arsenie Boca)

Arsenie Boca a fost supranumit de poporul credincios pe buna dreptate "Sfantul Ardealului".
Scrierile si invataturile Parintelui ca si marturiile despre viata si cuvintele lui sunt tiparite in zeci de mii de exemplare si de ele se folosesc tot atatia credinciosi,fiecare dupa credinta si viata sa.
Cartea de fata vine sa completeze aceste marturii si sa intareasca convingerea ca Parintele Arsenie este un mijlocitor inaintea lui Dumnezeu pentru credinciosii care ii cer ajutorul cu credinta,ca si pentru poporul sau pe care l-a iubit ca putini altii.

Cuvintele Parintelui Arsenie sunt cuvinte de foc,cuvinte de Pateric cu o mare incarcatura duhovniceasca pe care numai cei ce se straduiesc sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu le pot intelege pe deplin.In cuvantul sau,in sfaturile pe care le dadea credinciosilor,Parintele Arsenie a fost necrutator cu pacatul.Si aceasta pentru ca stia,mai bine ca multi altii,ca toate suferintele si incercarile din viata oamenilor sunt consecinta pacatelor lor.
Pentru ca l-am auzit vorbind despre necazurile oamenilor si pentru ca am citit ceea ce a scris pe aceasta tema,as putea rezuma in cateva cuvinte invatatura Parintelui privitoare la greutatile vietii care fac parte din planul de mantuire a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.Desigur ca ceea ce spune Parintele ,spun in fond totii marii duhovnici.Totusi cuvantul Parintelui este mai explicit,mai patrunzator si mai direct,as zice,pe masura omului contemporan.

In primul rand trebuie sa stim ca fiecare om sufera pentru pacatele sale si ca nimeni nu are dreptul sa arunce vina pe altul.Este adevarat ca in virtutea unitatii ontologice(fiintiale) a intregii umanitati suferim si pentru pacatele semenilor,caci pacatele au consecinte nu numai asupra celui care le savarseste,ci si asupra familiei,a societatii si a lumii intregi. 

Daca in familie unul este alcoolic sau desfranat,certaret sau lacom,plin de sine sau necredincios...pentru pacatele lui sufera nu numai el,ci si familia lui si,impreuna cu ea,sufera si societatea.Mai mult,consecintele pacatelor si patimilor se transmit si ereditar,de la parinti la copii.
Din parinti si bunici care au avut diferite patimi se nasc copii cu inclinatii rele inca de mici.Ca sa nu vorbim de avorturi,care slabesc firea umana si au consecinte dezastruoase asupra intregii familii si a societatii.
Asadar sanatatea familiei si a societatii depinde de sanatatea sufleteasca si trupeasca a fiecarui om in parte.

Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii ca sa traim sanatosi,in comuniune si in intelegere unii cu altii, ceea ce este imposibil fara credinta si fara sa ascultam de poruncile Lui date tocmai ca sa ne fereasca de degradarea sufleteasca si trupeasca la care ne conduce pacatul.

In vremea noastra s-au inmultit suferintele si necazurile oamenilor tocmai ca acestia s-au indepartat de Dumnezeu si traiesc dupa voia lor,ignorand sau calcand cu buna stiinta poruncile Lui.
Desi in general se spune ca suferintele si necazurile in viata omului sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele sale,totusi trebuie sa stim ca Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni,ci ingaduie suferinta si necazul pentru ca prin ele omul sa se intoarca de la calea lui cea rea,sa paraseasca pacatul si sa traiasca dupa voia Lui.
Acceptate cu smerenie si puse pe seama pacatelor proprii,fara sa dam vina pe nimeni altul decat numai pe noi insine,necazurile pot deveni o mare binecuvantare pentru viata noastra.Desigur ca ne trebuie multa rabdare in purtarea crucii necazurilor vietii pentru ca de ele nu ne scapam usor.Dar tocmai prin rabdarea necazurilor fara cartire,ci cu multumire adusa lui Dumnezeu ca prin ele ne-a trezit din moartea pacatului in care am trait vreme indelungata,se adanceste in noi smerenia,constiinta gravitatii pacatului si sentimentului pocaintei.
Numai rabdand indelung si inmultind rugaciunea si postul sever ne eliberam,incetul cu incetul,de povara pacatului si gustam dulceata harului care ne intareste ca sa nu renuntam la lupta duhovniceasca pana la sfarsitul vietii.

Harul vine in sufletul nostru pe masura nevointei,a rugaciunii si postului,precum si a faptelor bune facute semenilor aflati in diferite nevoi.Caci "credinta fara fapte este moarta"(Iacov 2,17).

Nu trebuie sa ne pierdem niciodata curajul de a rabda si de a ne lupta impotriva pacatului si raului care mai ales in vremurile acestea,foarte usor ne impresoara.Caci biruinta este intodeauna a celui care se lupta pana la capat.Dumnezeu este si  mai aproape de noi cand patimim si suferim si nu ne paraseste niciodata,daca noi nu-L parasim.
Sa nu cautam minuni,caci nu suntem vrednici de ele.
Minunea cea mai mare este recunosterea pacatului propriu si staruinta in rugaciune si infranare de la placerile pacatoase pana cand Dumnezeu ne va scoate la limanul mantuirii.

Asa cum am spus,Parintele Arsenie Boca si-a iubit ca putini altii neamul pentru ca i-a iubit pe oameni pe care-i dorea sa fie credinciosi si sanatosi ca sa se poata bucura si de viata aceasta,dar si de mantuirea vesnica.
Cine iubeste cu adevarat,acela se gandeste nu numai la viata aceasta pamanteasca,ci si la viata vesnica.Se gandeste chiar mai mult la viata vesnica decat la viata aceasta trecatoare.De aceea Parintele Arsenie cauta sa-i sensibilizeze pe oameni sa nu-si uite de mantuire si sa raporteze totul in viata lor la mantuire.El zicea ca Parintii care-si iubesc copiii si fac totul pentru reusita lor numai in viata aceasta,fara sa se ingrijeasca de mantuirea lor,nu sunt parinti cu adevarat.(El ii numea chiar criminali!)

In fond toate pacatele oamenilor sunt consecinta atasamentului lor excesiv fata de viata aceasta pamanteasca.Traim ca si cand am fi nemuritori aici pe pamant si vrem sa profitam la maximum de toate placerile vietii fara nici un frau.De aici goana dupa bani,lacomia pantecelui,desfraul,avorturile...De asemenea fuga de greutati si cautarea unei vieti cat mai comode.

Un neam rezista insa numai atunci cand are o sanatate morala viguroasa.Istoria sta marturie ca imperiile si neamurile au disparut atunci cand au decazut moral.Parintele Arsenie stia aceasta si o spunea cu tarie,tocmai pentru ca-si iubea neamul si nu voia sa-l stie ca se indreapta spre disparitie datorita inmultirii pacatelor.De aceea osandea cel mai mult pacatul desfraului si al avortului care intr-adevar pustiesc neamul nostru.

In aceasta privinta si in multe altele,Sfintia Sa a fost un profet caci iata,de la Revolutie incoace,s-au facut milioane de avorturi,iar alte milioane de romani au parasit tara din motive materiale,fara sa se gandeasca prea mult sau fara sa se gandeasca deloc la sufletul lor si al copiilor lor.Despre cei care plecau in strainatate inca de pe vremea sa,Parintele spunea ca acolo unde se duc viata poate fi mai usoara din punct de vedere material,dar mult mai grea din punct de vedere duhovnicesc.Spunea chiar ca cei mai multi dintre acestia isi pierd mantuirea pentru ca nu mai tin legatura cu Biserica,singura care ne mantuieste.

Iata adevaruri cutremuratoare pe care Parintele Arsenie nu s-a ferit sa le strige,ca oarecand profetii,nici de frica Securitatii,nici pentru ca i-ar supara pe oameni,cum ar gandi multi astazi.
Desi necrutator cu pacatul si mustrator al pacatosilor,totusi Parintele Arsenie a inspirat intodeauna si inspira si dupa moarte nadejde si curaj in lupta cu pacatele  si cu greutatile vietii ca si consecinte firesti ale pacatului.Nimeni din cei ce nadajduiesc  in rugaciunea lui nu ramane nemangaiat si neajutat.Sa-l chemam deci mereu in ajutor alaturi de ceilalti sfinti:"Parinte Arsenie,roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii"!

                           Mitropolitul Serafim Joanta





* Parintele Arsenie Boca Darul lui Dumnezeu Pentru poporul care striga(pg 5-11)